cu maille eram prieten demult, de cand le foloseam mustarul cu miere. apoi am intrat intr-un boutique maille la londra - care arata incredibil de bine - si-am aflat ca au peste 50 de variante de mustaruri si oteturi. daca nu stiai, au o varianta de mustar cu trufe.
am inteles insa cat de versatil poate fi mustarul numai dupa ce saptamana trecuta am participat la "Maille Gourmet Dinner" un eveniment ce a avut loc sub auspiciile lui Joseph Hadad la cochetul sau restaurant Jospeh.
intrigat de promisiunea meniului cu mustar dar si de semnatura chefului din mana caruia inca nu gustasem nimic am confirmat pe loc invitatia Maille. reprezentantii food masonilor am fost eu si cu Monica.
la evenimentul restrans au luat parte personalitati din diferite domenii mai mult sau mai putin publice. printre colegii de masa mai apropiati cu care am purtat conversatii enumar pe Camelia Sucu, Amalia Enache, Dana Savuica, Aylin Cadir, Andrei Isac, Adriana Popescu.
dezlegarea la limba si buna dispozitie a fost asigurata de cateva pahare startegice de moet&chandon
si numaidecat am sarit parleazul discutiei de la las fierbinti tocmai la plantatiile de ardei ca apoi sa o viram inspre materchef pentru ca numai dupa aia sa o luam pe aratura spre.... dar mai bine sa revenim la oile noastre sau mai bine zis la tartar de ton cu sorbet de mustar - primul fel al serii.
cu ce? da ai auzit bine cu sorbet de mustar. m-am cam strambat si eu la auzul combinatiei insa marturisesc ca simpaticul chef Joseph a pus laolalta mai multa maiestrie si niscaiva ingrediente cat sa ma lase cu gura cascata si cu promisiunea de a mai reveni la restaurantul dumnealui sa-i incerc meniul zilnic.
sorbetul in sine a fost cu adevarat o descoperire si se potrivea cum nu se poate mai bine cu tartarul de ton pe pat de avocado, excelent executat. ca sa intelegi unde a dus gradul de complexitate iti spun doar ca motzul negru de pe farfurie este ceapa caramaelizata timp de patru ore amestecata cu cenusa de vinete - coaja aia carbonizata de la vinetele coapte. complicat zic, nu?
a urmat john dorry cu spanac, mousse de sofran, icre de somon si trufe negre. nimic simplu nici aici, asa-i? mustarul a fost inca odata bine integrat in sosul cu sofran astfel ca sosul a fost gustos si nu a parut un sos chinuit care sa ascunda si niscaiva mustar. inca cateva puncte pentru chef Joseph caruia i-as scade insa un punct pentru ridichea galbena care era nesarata si cu o textura usor nepotrivita pentru finetea generala a preparatului. deh, ce sa fac defect profesional :)
defect care apare si se acutizeaza cu cat vizitezi restaurante din ce in ce mai bune si mai pretentioase. nu mai devreme de doua saptamani am facut praf meniul de la Jamie Italian din Londra si am carcotit indeajuns pe marginea meniului de la Dinner by Heston dar asta o sa va povestesc in episodul urmator.
revenim iar la un nivel cat se poate de inalt cu piept de rata, mere caramelizate, piure cu busuioc si sos porto cu tonka. pieptul de rata a fost foarte bine gatit iar combinatia a fost armonioasa.
daca nu stii ce-i tonka nu te impacienta nici eu nu am stiut pana in seara aia.
boabele de tonka seamana cu boabele de cacao ca aspect insa se pare ca au o aroma de vanilie, caramel combinat cu migdale si scortisoara. pe cat e de buna si de cautata aroma de tonka in toata lumea pe atat e de rara si pe alocuri interzisa :))
tonka contine courmarina - o aroma care consumata in cantitati mari (exagerat de mari as zice) provoaca anticoagularea sangelui. motiv pentru care FDA-ul american a interzis-o prin anii '50. odata cu explozia bucatarie avangardiste tonka a reintrat e sub pielea chefilor din intreaga lume iar aroma ei delicata se foloseste ca si in cazul trufeleor: dintr-o boaba de tonka poti sa aromezi 30 de farfurii. prin 2006 celebrul restaurant Alinea a fost vizitat de FDA pentru ca chef Grant Achatz a indraznit sa foloseasca niscaiva tonka prin farfuriile sale :)))
desertul a fost signature dish Joseph Hadad: chocolate bar - financier cu cirese amarena, alune, migdale, crumble de dovleac si inghetata beurre noisette. din nou la inaltime! multumit pe deplin de experienta Maille Gourmet Dinner pe drum spre casa am tras doua concluzii: mustarul Maille poate fi extrem de versatil si trebuie sa vizitam cat de curand restaurant Joseph.
Preparatele arata foate bine, nici nu vad cum ai putea sa nu confirmi prezenta la un astfel de eveniment, mai ales cand ti se da ocazia. Apetitul se dezvolta pe masura ce vezi aceste fotografii, nici nu vreau sa-mi imaginez ce ar insemna sa fii acolo.
RăspundețiȘtergere