restaurant graf, oradea

graf este locul unde sa trimiti gurmanzii in oradea. un restaurant minunat, conceput intr-o casa veche cu patru camere, de un arhitect ungur premiat prin budapesta pentru ispravi asemanatoare in domeniul carciumaresc. chef este nicolas delgado, un argentinian cu pedigree de campion al stelelor michelin, nimeni altul decat cel care a adus prima stea michelin la budapesta, in cadrul restaurantului costes. [la costes n-am reusit sa fac o rezervare cu doua saptamani inainte, acum vreo trei ani]

restaurantul impune un anumit stil si s-ar putea sa te simti stanjenit daca nu ai macar o camasa smart casual. chelnerii sunt (prea)politicosi, (prea)manierati si saritori, atmosfera e usor formala dar cu timpul(a se citi: cu vinul) devine mai prietenoasa. din partea casei ne-au intampinat cu un pate de masline si o spuma de ciuperci cu prosciutto surprinzatoare. marturisesc ca am gustat asa ceva pentru prima oara. foarte aerata, pufoasa dar cu un gust profund de ciuperci.

meniul de vinuri e foarte atent ales si cu greu as fi exclus cate ceva din selectie. recunosc ca nu m-am uitat la importuri ci doar la vinurile romanesti. am ales solo quinta 2011, vinul pe care gordon ramsey l-a ales vinul casei in restaurantul sau maze din londra.

vinul e surprinzator de untos pentru varsta lui si probabil tradeaza continutul mare de chardonnay din cele cinci soiuri cupajate: chardonnay, sauvignon blanc, feteasca regala, muscat si syrah(vinificat in alb). e o nunta mai deschis decat galbenul pai. foarte fructat in nas isi mentine notele si pe limba. ananas, pepene galben si unt sunt notele dominante. cele 13.5% alcool sunt bine integrate licorii ceea ce o face sa alunece fin pe gat. un vin de apreciat, pozitionat la un pret de restaurant corect (120 de lei).

s-au perindat rand pe rand antreuri, supe si feluri principale din care incerc sa va spicuiesc in masura in care pozele sunt relevante. tartarul de vita a fost extraordinar de bine preparat, la botul calului - de un chelner tare priceput, care ni l-a dat spre degustare inainte de-al finaliza pentru a-l potrivi de sare, piper etc.

obsesia lunii martie se pare ca e maduva la cuptor cu paine prajita si sare. e pentru prima oara cand o intalnesc in meniul unui restaurant romanesc. cel putin la fel de buna ca cea facuta de mine. am simtit insa lipsa usutroiului copt care-i da o aroma usor afumata. maduva pare sa fie unul dintre acele lucruri simple si bune pe care le gasesti identic preparate atat in restaurantele cu staif cat si in tingirile bunicii.

desfatul a continuat cu o supa crema de sparanghel si bezea de ou. surprinzatoare combinatie si misterioasa metoda de preparare a bezelei de ou (de prepelita) care avea consistenta unei spume-bezea dar care in mijloc, perfect centrat, avea un galbenus de ou de gaina, moale si cremos fix asa cum imi place mie.

o lingurita de aceto balsamico tinea de urat oului in farfurie impreuna cu cateva frunze de chives. supa crema de sparanghel a fost turnata la masa si a fost liantul tuturor aromelor de mai sus. foarte buna.

desi n-am gustat, pot sa va spun ca ciorba de miel cu tarhon a colegilor mei a primit cel putin tot atatea laude.

pentru felul principal, am dat solo quint pe o rusalca alba, un alt cupaj, de data asta din chardonnay, sauvignon blanc, pinot gris si riesling. un cupaj cu alta abordare, mai aproape de sauvignon parca, cu note citrice mai accentuate si nas de flori de camp. s-a potrivit numai bine calcanului meu cu cartofi la cuptor.

dintre felurile care au apucat sa fie fotografiate va prezint si un file de vitel cu ravioli cu legume si piure de anghinare. se vorbea pe la masa ca vitelul este foarte fraged si gustos.