luni, 23 mai 2011

jw steakhouse @marriot

joia trecuta am fost invitat de executive chef-ul de la marriot, nicu, la nou deschisa jw steakhouse. un steakhouse tipic american cu open kitchen si probabil una dintre cele mai bune fripturi de vita din oras(nu zic sigur pentru ca nu le-am gustat pe toate :D). 


partenerii unei experiente minunate in bucatarie mi-au fost florin, mazi, monica, marius(bacania veche). manafu a fost si el martor al dezmatului culinar, mester mare in a intretine atmosfera si a ne trage de limba.

nicu ne-a lasat sa ne tragem sufletul langa un mint-julep dupa care ne-a invitat sa ne faca turul bucatariei sale ultra-doatate unde piesa de rezistenta este broilerul montague. de ce este importantat acest broiler? pentru ca atinge 750 de grade celsius astfel incat carnea de vita se pregateste foarte rapid, formand o crusta la exterior care pastreaza toate sucurile alea minunate in interiorul fripturii. 


apoi a scos halcile de black angus usda choice si s-a apucat de transat.

ne-a explicat care sunt diferentele intre cut-uri, care sunt cele mai cerute si cum trebuie sa arate o marmoratie perfecta la un astfel de cut.


am simtit in glasul lui pasiune si pricepere, am simtit un om care-si face treaba cu placere si e deschis oricand sa impartaseasca cu altii experientele lui. si asta-i mare lucru in lumea mai degraba ermetica a bucatarilor.


si pentru ca toti am votat pentru medium-rare, nicu ne-a propus sa faca toate cut-urile la fel sa putem simti diferenta de gust si structura.


intre timp, pe alt front de lucru se muncea de zor la side dishes. favorita mea: crema de spanac. spanac taiat de mana timp de doua ore (nu la robot ca se inegreste!) amestecat cu ceva smantana si parmezan.


deep fried onion rings, prezentate intr-un mod inovativ,


calamari prajiti care n-au mai apucat sa ajunga pe masa din motive de mine&mazi :)) ,


maryland crab cakes(de care am ramas profund impresionat), 


salata de cruditati, 


dip de vinete copate cu telina.


cand a iesit din cuptor, carnea arata cam asa:


dar mai avea nevoie de cateva minute sa se "odihneasca". minute numai bune pentru noi sa umplem cardurile aparatelor de fotografiat :)


friptura s-a dovedit a fi asa cum ni s-a promis, medium-rare. frageda si suculenta in interior, perpelita perfect la exterior.


fripturile au fost insotite de un cabernet sauvignon chateau ste michelle 2006 (de fapt un cupaj de CS cu Syrah si Cabernet Franc). un CS tipic american cu tanini moi si fructe care ies in fata(afine si mure). e catifelat, cu corp bun si finish lung de cacao.


am incheiat apoteotic cu un potpuriu de deserturi, care mai de care mai apetisante din care mi-aduc aminte de un cheescake minunat,


si de celebra bettie's bread pudding a carui reteta a fost dezvaluita de nicu pe blogul sau, blog pe care va recomand cu caldura sa-l studiati.



jw steakhouse

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu