capitala modei, designului, industrial-financiara, milano e practic adevarata capitala a italiei.
1.3 milioane de oameni in oras, 7 milioane in provincia lombardia, cea mai populata din italia. principala populatie minoritara provine din filipine, egipt, china, peru, ecuador si au adus cu ei o parte din bucataria locala.
cea mai populata zona in restaurante este, bineinteles, centrul istoric si navigli. dar restaurante gasesti la tot pasul. de fapt asta e diferenta frapanta fata de bucuresti: numarul mare de restaurante. nu e nimic anormal ca in orice cartier pe o strada de 100 de metri sa gasesti 4 sau 5 restaurante.
restaurant, trattoria, osteria, pizzeria, tavola calda, tavola fredda, salsamenteria care e diferenta?
la restaurant, te duci seara sau la pranz, deobicei in weekend sa manaci altceva decat acasa. aici gasesti un meniu mai sofisticat, mai elaborat, cu mai multe feluri de mancare. vei comanda aici antipasti, primul fel, al doilea fel, desert si vin/bere. la sfarsit va primi un digestiv sau o cafea din partea casei. nota de plata pleaca probabil de la 25 de euro de persoana pentru un meniu complet.
in pauza de pranz poti sa te duci la o trattoria, un local cu un meniu mai mic , deobicei cu specific local. la pranz se obisnuieste sa gasesti aici meniul zilei de la 6.5 euro pina la 12-14 euro de persoana. local zgomotos, cu mesele apropiate aici mananci bine si ieftin, te imprietenesti cu ospatarul si bei o carafa rece de frizzante.
osteria de mai sus e tipica. o vitrina cu branzeturi si mezeluri crud uscate. cateva salate reci, cateva chestii calde, vin si cafea. meniul e scris pe o foaie, de mana. la pranz gasesti si cateva meniuri gata schitate sa alegi mai usor. deobicei in osteria lucreaza parintii impreuna cu copii lor.
tavola calda sau tavola fredda inseamna un fel de impinge tava unde alegi din 7-8 feluri gata gatite, calde sau reci. paninoteca e un bar de unde iti iei un sandvish dimineata sau la pranz.
toate cele de mai sus sunt deschise intre 12-15.00 si 19-24.00 mai putin paninoteca care e deschis toata ziua. se obisnuieste ca o zi pe saptamana restaurantul sa fie inchis. regulile nescrise de zeci de ani sunt incalcate numai de minoritari care muncesc pe branci de dimineata pina seara in orice zi a saptamanii.
in centru si aprope de obiectivele turistice vei manca scump si daca ai noroc bine. daca nu vei manca prost. de ce scump? pentru ca se poate. afluxul mare de turisti dicteaza pretul. de ce prost? pentru ca se poate. cum clienti acestor localuri nu repeta niciodata cumparatura, sunt mereu altii, practic nu conteaza mancarea pe care o fac ci locatia in care sunt. restaurantele in care vei minca bine sunt exceptia - ele sunt axate pe localnicii cu dare de mana.
tiparul asta nu e valabil doar in milano ci aievea in lume.
altceva se intmpla cand iesi din centru. practic aici iti dai seama de cum se mananca in oras. restaurantele sunt multe, concurenta e mare si proprietarii fac orice sa-si pastreze clientii.
nu are cum sa nu te cucereasca atmosfera. se vorbeste tare, oamenii se cunosc, se saluta, cinstec unii cu altii un pahar de vin sau bere. ospatarul e intotdeauna amabil, intra in vorba cu tine chiar daca nu stie nicio limba in afara de italiana. deseori sunt minoritari, ca doar de, munca grea pica pe umeri lor.
multe restaurante sunt acum detinute de minoritari dar oarecum normal, au pastrat specificul italienesc. putini sunt cei care au deschis restaurante cu specificul tarii lor. cea mai buna pizza din lume(dreapta jos) o mananc mereu la restaurantul unor egipteni, l'arcatta in citta studi, zona mea preferata din oras. la pranz un meniu fix care include pizza, o carafa de frizzante de 0.5, o apa minerala si o cafea e 6.5 euro. alaturi la restaurantul unuor italieni care se cheama chiar citta studi e 8.5 euro, dar nu e asa de buna ca la egipteni. un meniu cu bruschette, paste, felul principal, vin, apa, cafea e 8.5 -10 euro. si totul e foarte bine facut. si vinul casei e peste tot foarte bun. nu-si permit sa greseasca, concurenta e mare.
in oras sunt multe restaurante cu stele michelin, sau gambero rosso(echivalentul italian) insa e pacat sa ratezi pulsul orasului si buctaria lor minunata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu